Iar privim în direcția greșită. Ne uităm la dosare, stenograme, declarații și reacții politice ca la episoade separate. Dar dacă sunt puse în aceeași ordine, ele descriu o arhitectură politică mult mai interesantă. Nu spun că Nicușor Dan a provocat dosarul lui Călin Georgescu. Nu există dovezi publice pentru o asemenea afirmație și nici nu acesta este subiectul.

Partidul “naționalismului sănătos” despre care am scris deja pe Alupoaei.ro se pregătește să intre în competiția politică. Și are nevoie de electorat, care să îl urmeze și să îl voteze. Iar Călin Georgescu are o “utilitate strategică”. Georgescu rămâne suficient de prezent pentru a-l împiedica pe Simion să preia integral electoratul „chiriaș” pe care tot el l-a activat, dar suficient de limitat pentru a nu-și putea construi imediat propriul vehicul politic.

Georgescu nu dispare, dar nici liber nu este!

Tribunalul București a respins cererea de arestare preventivă și a dispus control judiciar pentru 60 de zile. Georgescu rămâne, astfel, în spațiul public, dar într-o poziție juridică ce îi limitează libertatea de mișcare. Este o poziție intermediară și tocmai de aceea este interesantă politic.

Un Georgescu arestat ar putea deveni foarte ușor simbolul unei cauze. Un Georgescu complet liber ar putea încerca să transforme capitalul său personal într-o construcție politică proprie. Georgescu sub control judiciar rămâne însă o referință politică lipsit de capacitatea de organizare.

Georgescu este “problema” lui  Nicușor Dan, în timp ce Simion este “problema” lui  Georgescu

În spațiul public s-a tot discutat despre legătura stranie dintre Nicușor Dan și George Simion. S-a spus că sunt “copiii doamnei Pipidi”, s-a spus că au fost buni prieteni în perioada lor de activism civic. S-a mai spus însă că au existat mai multe întâlniri “de taină” și că Nicușor Dan este supărat pe George Simion pentru “țeapa” de la votul pentru învestirea Guvernului Veștea.

Și, după cum se spune că “Nicușor nu uită și nici nu iartă”, întâmplarea face ca Simion să primească un “cadou” neașteptat și nedorit, chiar de ziua sa naștere. Reținerea lui Călin Georgescu. Dar și un bonus. Apariția în spațiul public a stenogramele din dosar. Stenograme în care Georgescu afirmă că misiunea sa era să „deconspire tot sistemul”, adăugând explicit „inclusiv pe Simion la final”. Afirmația este prezentată în stenogramele unei discuții din 27 mai 2025. Nu este o dovadă că Simion a făcut ceva ilegal și nu trebuie transformată într-o pistă judiciară. Este însă o informație politică importantă. Arată că Georgescu nu se considera succesorul lui Simion și nici parte a unei ierarhii AUR. Se considera un actor distinct. Unul care își rezerva dreptul de a-l contesta chiar pe liderul partidului care încearcă astăzi să capitalizeze o parte din electoratul său.

AUR poate revendica electoratul lui Georgescu, dar nu poate revendica automat și autoritatea lui Georgescu asupra acelui electorat.

Surprinzător, după apariția stenogramelor, partidul AUR nu s-a dezis de Georgescu. Mai mult, și-a reafirmat sprijinul pentru acesta. Politic, este o alegere logică, dar, în același timp, este și o capcană.

AUR poate revendica electoratul lui Georgescu, dar nu poate moșteni automat și autoritatea simbolică asupra acelui electorat. Faptul că, după apariția stenogramelor, partidul nu s-a dezis de Georgescu, ci și-a reafirmat sprijinul pentru el, menține exact această ambiguitate.

AUR nu poate rupe legătura cu omul al cărui capital electoral încearcă să-l capitalizeze. Dar, păstrându-l relevant, lasă deschisă competiția pentru acel bazin electoral. Electoratul care l-a susținut pe Georgescu nu este proprietatea lui (a lui Simion sau a AUR!). Este un bazin politic născut din nemulțumirea față de partidele tradiționale, discursul anti-sistem și temele naționale, pe care mai mulți actori încearcă să-l transforme în infrastructură politică proprie.

Partidul lui Nicușor Dan nu își dorește neapărat să învingă AUR, ci să împiedice monopolizarea acestui teritoriu electoral. Un partid nou nu are nevoie ca AUR să dispară, ci are nevoie ca AUR să nu devină singura opțiune pentru electoratul care a rupt legătura cu vechiul sistem fără să se fi mutat definitiv în tabăra lui Simion. Iar Georgescu, tocmai prin faptul că rămâne relevant și autonom, poate fi factorul care menține această ușă deschisă.

De aceea, pentru un asemenea proiect, AUR nu trebuie neapărat învins. Este suficient să nu poată monopoliza acest electorat.

Lanțul slăbiciunilor

Nicușor Dan are nevoie de timp pentru noul proiect. Georgescu rămâne relevant și contestă simbolic autoritatea lui Simion. Simion nu poate rupe complet legătura cu Georgescu fără să riște o parte din propriul bazin electoral. Altfel spus, atât timp cât Georgescu este “încadrat”, electoratul naționalist militează pentru cauză fără a face trecerea la membru al partidului AUR.

Nicușor Dan câștigă timp pentru „a merge pe urmele Mesiei” și pentru a capitaliza (nu neapărat electoral, imediat!) ci politic, construind, în liniște și departe de luminile reflectoarelor, imaginea unei alternative. O alternativă ce apare la momentul oportun. Atunci când electoratul este suficient de dezamăgit de vechile partide, dar încă neconvins că AUR este destinația finală.

George Simion și alți lideri AUR (Dan Dungaciu, Petrișor Peiu, Marius Lulea etc.) rămân captivi și irelevanți. Chiar dacă ar avea idei sau proiecte benefice pentru România sau pentru propriul electorat, nu le pot promova de teamă că Georgescu sau electoratul său s-ar putea supăra. Ori, atât timp cât te afli la conducerea unui partid care a intrat în parlament cu 20%, este stupid să nu promovezi propriile idei și să rămâi exclusiv în logica “domnului Călin Georgescu”.

Bau-Bau revine

Nicușor Dan a fost trădat de AUR la învestirea Guvernului Veștea. Dar pentru următorul Guvern, “al său”, are nevoie de voturile AUR. Nu discutăm despre Guvernul Mureșan, care, cel mai probabil nici nu va ajunge la vot în Parlament (sau dacă va ajunge, va pica!), ci despre următoarea desemnarea, cel mai probabil un tehnocrat.

Ori, cu un Bau-Bau Georgescu la colț, care poate “scăpa” direct sau indirect câteva “vorbe” care l-ar scoate din joc definitiv, cel mai probabil, George Simion va alege “responsabil, pentru binele țării” să voteze guvernul condus de un tehnocrat.

Nicușor Dan îl ”gestionează” pe Georgescu trebuie înțeleasă metaforic și strategic. Și nu ca o afirmație potrivit căreia Președintele Dan controlează dosarul judiciar. Nu! Nicușor Dan nu trebuie să-l controleze pe Georgescu ca persoană. Este suficient ca Georgescu să se afle într-o poziție în care să rămână relevant, să poată continua să-l conteste pe Simion, dar să nu poată transforma imediat această relevanță într-o organizație politică proprie. În această configurație, Georgescu devine un fel de barieră între Simion și monopolizarea electoratului anti-sistem.

Pentru că un adversar eliminat poate deveni martir

Un adversar complet liber poate deveni competitor, dar un adversar rămas în joc, suficient de puternic pentru a produce tensiune și suficient de limitat pentru a nu ocupa singur terenul, poate menține întregul bazin electoral în suspensie. Aceasta este adevărata miză. Nu Georgescu. Nu Simion. Ci, bazinul electoral pe care se sprijină ei.

Pentru că Georgescu îl poate ține pe Simion ocupat

Simion trebuie să gestioneze relația cu Georgescu, să îl susțină fără să îl abandoneze, să își țină propriul electorat aproape și să explice stenogramele, în timp ce încearcă să se prezinte drept continuatorul unei mișcări. Totul fără să intre într-un conflict frontal cu omul care a generat o parte din energia ei. Pentru AUR, problema nu mai este doar competiția cu celelalte partide, ci și controlul propriului bazin electoral. Atâta timp cât Georgescu rămâne o referință autonomă, Simion nu poate transforma automat electoratul asociat acestuia într-un electorat exclusiv al AUR.

Nicușor Dan îl “gestionează” pe Georgescu, Georgescu îl “gestionează” pe Simion, iar Simion ține AUR în tensiune.

Nu vorbim despre ordine directe sau despre o coordonare, ci despre un lanț de dependențe și limitări în care slăbiciunea unui actor poate crea spațiu de manevră pentru altul.

Nicușor Dan nu are nevoie ca Georgescu să câștige. Nu are nevoie nici ca Simion să piardă. Are nevoie ca niciunul să nu poată închide definitiv electoratul dintre ei. Pentru că acel electorat (fragmentat, nemulțumit și încă fără un vehicul politic clar!) este exact terenul pe care un nou proiect poate încerca să se construiască.

Și uneori configurația spune mai mult decât declarațiile. Și poate că tocmai acesta este planul.

#AlinaAlupoaei