Reformă fiscală sau apocalipsă?

„România și-a asumat în PNRR că va veni cu o reformă fiscală. Reforma fiscală stă în două principii (…) Va trebui să stăm cu toții la masă și să hotărâm pe o perioadă medie care e soluția cea mai bună. Vom menține cota unică, dar să fie cotă unică, creând un mediu concurențial corect, fără excepții, pe cota de 16%”, a declarat Marcel Ciolacu.

Față de această declarație a domnului Ciolacu se impun câteva precizări!

În primul rând, aflăm de la domnul Ciolacu faptul că „România și-a asumat prin PNRR (…)” niște angajamente. Dar, același domn Ciolacu spunea, în urmă cu câteva zile, faptul că „în Guvern proiectul PNRR nu există”. Deci, așa cum spunea deputatul AUR de Călărași, Dumitru Coarnă, „pierdut PNNR, găsitorului nicio recompensă”. Prin urmare, fie domnul Ciolacu a găsit proiectul PNRR și, implicit, știe ce și-a asumat România, fie o joacă tot pe politicianism ieftin.

În al doilea rând, remarcăm, din păcate, faptul că premierul Marcel Ciolacu aplică tehnica pașilor mărunți. Azi o mică reformă, mâine alta. Și, tot așa. Adică, în loc să vină cu draftul de document și să explice „pulimii” ce vrea să facă, cu ce scop și care sunt obiectivele, face un fel de tango by Buzău. În fața acestor mici „bombe” numite reforme fiscale, mediul de afaceri românesc, dar și cetățenii rămân bouche bée. Un fel de nimeni nimic. Sau, poate, că și domnul Ciolacu, pornind de la exemplul domnului Klaus Werner Iohannis vrea să repună România pe harta reformelor fiscale. Cine știe… trăim și vedem.

În al treilea rând, nu am auzit în spațiul public să fi existat sau să existe un calendar de întâlniri între Guvern și mediul de afaceri. Dar, mediul de afaceri real. Nu entități asociative care să fie un fel de tzutzeri ai puterii. Întâlniri și dezbateri în urma cărora să rezulte reforme fiscale pe bune și pe termen lung cu impact pozitiv și constructiv. Altfel, se mai dă o Ordonanță de Urgență a Guvernului pe care, același Guvern, o modifică după câteva zile. Ce rămâne în urmă? Un fel de amatorism și lucru făcut pe genunchi. Dar, care bulversează și mai mult cetățenii și mediul de afaceri. Cel mai probabil, așa cum s-a mai întâmplat și pe subiectul legii pensiilor, liderii PSD și PNL se vor întâlni la Vila Lac unde se vor armoniza și vor decide.

În al patrulea rând, trecerea la o cotă unică de 16% pentru toate impozitele ar însemna de facto o creștere semnificativă a impozitării. De ce? Pentru că, în prezent, impozitul pe veniturile salariaților e de 10%, iar impozitul pe dividende este 8%. Doar impozitul pe profitul firmelor este de 16%. Deci, un fel de șaorma cu de toate ca să dea bine la electorat. FIecare înțelege ce vrea, Guvernul promovează un proiect legislativ, societatea reacționează. Și, începe circul: partenerii de coaliție (PNL) se distanțează invocând tot felul de motive, PSD-ul mimează dezbaterea, opoziția reprezentată de AUR depune amendamente pe care puterea le ignoră. Un fel de câinii latră, caravana trece, iar românii rămân ca…

În loc de concluzii…

Prin urmare, reforma fiscală ca și cea administrativă, cel mai probabil, sunt necesare. Însă, decât să încropești niște măsuri fantasmagorice, nu ar fi bine să faci o dezbatere pe bune? La care să participe și mediul de afaceri. Adică, să înțelegi impactul real al unei asemenea decizii politice! Reamintim faptul că, în istoria recentă, s-au mai întâmplat cazuri în care aceeași guvernanți au anunțat faptul că peste câteva luni prețul subvenționat la energie. Și, operatorii au înțeles că îl pot majora. Cine a plătit factura? Cetățenii!

În concluzie, această reformă fiscală pe care domnul Ciolacu a anunțat-o în treacăt reprezintă, oare, soluția la problemele economiei Românești? Adică, prin implementarea măsurilor concrete (încă!) neanunțate și ne-explicate contextul economic al României va fi mai bun? Sau este doar un teaser al apocalipsei pe care PSD, alături de camarazii din PNL, o pregătește pentru mediul de afaceri românesc și, implicit, pentru cetățeni?