În ultimele zile am scris despre un Nicușor Dan care nu pare interesat să deschidă ușa către alegeri anticipate, ci să își construiască propriul Guvern, despre un președinte care nu pare dispus să accepte orice formulă doar pentru a putea spune că România are, în sfârșit, un prim-ministru și despre o criză politică în care fiecare partid își apără propria poziție, propriul electorat și propriul interes. În timp ce România rămâne undeva între ele, așteptând ca cineva să își asume nota de plată.

Desemnarea lui Siegfried Mureșan nu schimbă această poveste. Din contră, o continuă.

Pentru că, dacă privim strict aritmetica parlamentară, Mureșan pornește astăzi cu 169 de voturi declarate din partea PNL, USR și UDMR și are nevoie de 233 pentru învestirea Guvernului, ceea ce înseamnă că îi lipsesc exact 64 de voturi, iar două dintre cele mai mari blocuri parlamentare, PSD și AUR, nu îl susțin în acest moment.

Așadar, înainte să discutăm despre viitorul Guvernului Mureșan, ar trebui să discutăm despre ceea ce ne spune această aritmetică. În configurația actuală, Siegfried Mureșan nu are majoritatea necesară pentru a deveni prim-ministru.

Totodată, desemnarea lui nu trebuie privită neapărat ca punctul final al negocierii lui Nicușor Dan, ci ca următoarea etapă. Pentru că Nicușor Dan nu are, în acest moment, o majoritate politică a lui. Are însă o strategie, pe care o respectă într-un mod foarte strict.

Parlamentul din 2024 nu mai este Parlamentul din 2026

Problema este cu atât mai interesantă cu cât nici măcar Parlamentul în fața căruia Mureșan trebuie să obțină 233 de voturi nu mai este Parlamentul pe care românii l-au votat în decembrie 2024.

PSD a plecat de la 122 de mandate și a ajuns la 128, PNL de la 71 la 79, AUR a coborât de la 91 la 90, USR și UDMR și-au păstrat efectivele, în timp ce S.O.S. România a coborât de la 40 la 13, iar POT de la 31 la 5, pe fondul unei migrații parlamentare care a modificat substanțial configurația inițială și a produs inclusiv noi grupuri parlamentare și o zonă de neafiliați.

Iar astăzi această fotografie modificată este cea pe care Nicușor Dan încearcă să o transforme într-o majoritate. Nu lipsesc parlamentarii. Lipsește formula politică în care suficient de mulți dintre ei acceptă să stea împreună.

PNL are premierul, dar nu are majoritatea

PNL are acum 79 de parlamentari și îl susține pe Siegfried Mureșan, însă cele 79 de mandate nu rezolvă problema majorității și nici nu pot transforma singure desemnarea într-o guvernare.

Pentru liberali, Mureșan este exact ceea ce pare, și anume, un cartof fierbinte.

Dacă reușește, PNL revine în centrul puterii și poate revendica succesul unei formule politice pe care o controlează parțial; dacă nu reușește, partidul poate spune că a făcut ceea ce i s-a cerut, a susținut candidatul desemnat și a intrat în negocieri, în timp ce responsabilitatea pentru cele 64 de voturi lipsă se împarte inevitabil către ceilalți.

De aceea, problema PNL nu este doar dacă îl susține pe Mureșan, ci cât de mult este dispus să negocieze pentru ca Mureșan să treacă.

USR joacă până la capăt cartea anti-PSD

USR are 59 de parlamentari și se află într-o situație aproape la fel de complicată, pentru că susține formula actuală, dar această formulă are nevoie de încă 64 de voturi, iar fiecare discuție despre PSD redeschide exact conflictul politic pe care USR încearcă să îl evite.

În teorie, problema este simplă. Pentru a ajunge de la 169 la 233 trebuie găsite încă 64 de voturi. În practică, aceste voturi trebuie să vină de undeva.

Iar dacă nu vin de la PSD, și cel mai probabil nu vor veni, trebuie căutate în alte grupuri parlamentare, inclusiv în zona formațiunilor care au acum o poziție diferită față de cea exprimată de PSD sau AUR.

De aceea USR joacă all-in. Nu pentru că ar avea garanția că această formulă va produce Guvernul, ci pentru că orice compromis cu PSD vine cu propriul său cost politic.

PSD poate să aștepte

PSD are 128 de parlamentari și, în acest moment, nu susține Guvernul Mureșan.

Aceasta este o poziție extrem de importantă. Nu pentru că PSD ar avea automat soluția, ci pentru că, în actuala aritmetică, este foarte greu să construiești o majoritate stabilă ignorând complet partidul care are cea mai mare reprezentare parlamentară.

PSD nu trebuie să se grăbească să intre într-un Guvern pe care nu îl controlează. Poate negocia, poate aștepta, poate refuza. Poate lăsa cele 169 de voturi ale actualei formule să încerce să găsească singure diferența de 64.

Iar dacă această diferență nu este găsită, problema nu mai este a PSD. Devine problema președintelui.

Pentru că, în acel moment, Nicușor Dan trebuie să decidă ce face cu aceeași problemă cu care s-a confruntat de la început. Cum obține un Guvern fără să renunțe la formula politică pe care dorește să o construiască.

AUR are 90 de mandate și aceeași dilemă

AUR are 90 de parlamentari și, după PSD, este una dintre principalele forțe parlamentare ale actualei configurații. Dar cele 90 de mandate nu înseamnă automat și putere de guvernare. Înseamnă putere de negociere. Dar, ce faci cu această putere atunci când nu mai ești doar partidul care spune „nu”, ci trebuie să demonstrezi că poți construi și un „da”?

Mureșan a spus explicit că nu va negocia cu AUR, în timp ce a lăsat deschisă posibilitatea unor discuții cu PSD.

Asta complică și mai mult aritmetica, pentru că dacă PSD și AUR rămân în afara formulei, cele 64 de voturi lipsă trebuie găsite în altă parte.

Nicușor Dan nu pare să vrea un Parlament nou. Vrea Guvernul.

Și Guvernul lui Nicușor Dan, nu este Guvernul Mureșan. Prin nominalizarea făcută, președintele a dat șah-mat partidelor care l-au susținut cel mai mult în campanie, PNL și USR. Vă mai amintiți “amenințarea” făcută de Nicușor Dan, că va publica înregistrări audio-video e la discuțiile cu Ilie Bolojan? Nu a făcut-o, dar se pare că nu l-a iertat pe actualul prim-ministru interimar. Și acum a venit decontul. La fel se întâmplă și cu Dominic Fritz, care, în loc să accepte pierderea mandatului de primar a încercat compromiterea fondurilor PNRR alocate României prin deja celebra scrisoare. Și se pare că Nicușor nici nu uită, nici nu iartă. PNL și USR au solicitat nominalizarea lui Siegfried Mureșan având certitudinea că acesta nu va desemnat. Dar au greșit. Se pare că puțini sunt cei care reușesc să intuiască jocul făcut de Nicușor Dan.

Cu alte cuvinte, Mureșan poate fi următoarea etapă, fără să fie neapărat ultima.

Nicușor Dan, naționalistul.

Președintele pare hotărât să obțină un Guvern pe care să îl poată controla politic prin majoritatea care îl susține și să nu renunțe la această miză doar pentru că prima formulă nu produce cele 233 de voturi necesare, chiar dacă pentru asta va trebui să treacă prin mai multe runde de negocieri, desemnări și repoziționări politice; alegerile anticipate rămân, desigur, o posibilitate constituțională, dar, în actuala configurație, par mai degrabă instrumentul de ultimă instanță decât soluția pe care președintele o urmărește în mod prioritar.

Nicușor Dan vorbește despre „naționalism sănătos”, despre recuperarea României și despre interesul național, dar pare să fi înțeles că, în politică, patriotismul fără putere rămâne discurs, iar puterea fără propriul Guvern rămâne doar decor prezidențial. Nicușor Dan nu pare să se grăbească spre anticipate. Pare să se grăbească spre Guvernul lui. Iar până când îl va avea, nu prea are de ce să se oprească.

Fiecare actor politic își apără interesele

#PNL își apără candidatura.

#USR își apără linia roșie.

#PSD își apără poziția de forță.

#AUR își apără identitatea de opoziție.

#UDMR își apără rolul de pivot.

Iar Nicușor Dan își apără proiectul prezidențial. Și azi, mai mult ca oricând, “naționalismul sănătos” prinde contur, odată cu arestarea lui Călin Georgescu. Vă mai amintiți de analiza mea „Cine construiește, în timp ce noi ne uităm la spectacol, următoarea hartă electorală a României?”. 😊

Și aici se închide cercul.

#AlinaAlupoaei