Sistemul de sănătate publică din România pare că întră într-o nouă etapă. Nu numai că este subdimensionat și lipsit de finanțare, dar, în mod real, el nu răspunde nevoii cetățenilor. Nici măcar pe departe. Accesul la serviciile publice sănătate este, în continuare, foarte greoi, în timp ce prevenția lipsește cu desăvârșire. Cu toate acestea, în loc ca ministerul de resort (ministerul Sănătății) să fie orientat spre prevenție și tratarea afecțiunilor, decide să dea liber la antibiotice, fără rețetă, pentru… trei zile. Adică, fiecare cetățean va avea posibilitatea de a-și achiziționa antibiotice, la liber, fără prescripție medicală, pentru tratament pe o durată de 3 zile.

Cu alte cuvinte, din motive subiective sau obiective, în situația apariției unei afecțiuni, orice român se duce la farmacie și își cumpără, după propria analiză, un antibiotic aferent tratamentului pentru 3 zile. Prima observație este că, în absența unor studii medicale, niciun cetățean nu poate decide dacă antibioticul A este recomandabil sau mai bun decât antibioticul B. Medicii când prescriu un anume tip de antibiotic iau în calcul să serie de aspecte pe care le-au studiat în facultate. Însă, cetățeanul fără pregătire medicală, pe baza căror competențe va decide ce antibiotic este recomandabil?

Mai mult, experiența unor state europene, Italia de exemplu, ne demonstrează faptul că nici măcar un paracetamol nu poate fi cumpărat „la liber”. Însă, în România se va putea. Prin urmare, dacă ai posibilitatea să cumperi tratamentul pentru 3 zile, ce te va împiedica să repeți procesul?

În lipsa unui proces de informare bine structurat, această decizie va influența direct starea de sănătate a populației. Și, implicit bugetul României. Oare de ce statele dezvoltate și cu sisteme de sănătate publică funcționale se orientează cu precădere spre prevenție? Nu cumva pentru că este mai ușor să previi decât să tratezi?

În locul acestei decizii, nu ar fi fost mai rațional să existe un sistem prin care medicul de familie, de exemplu, să aibă posibilitatea de a prescrie, electronic, tratamentul? Adică, în situația unei urgențe care face imposibilă interacțiunea medic-pacient și, implicit, eliberarea prescripției medicale, doctorul să aibă posibilitatea de a introduce în sistemul electronic recomandarea, iar pacientul, pe baza cardului de sănătate, să își ridice rețeta de la farmacie? Cu siguranță, da! Însă, cel mai probabil, există un interes al companiilor din industria pharma de a-și spori profitul.

De asemenea, în condițiile subfinanțării sistemului public de sănătate (plafoane medici familie, dotări spitale etc.), Ministerul Sănătății girează „finanțarea” industriei pharma în detrimentul sănătății populației. Poate că mult discutata digitalizare ar putea oferi soluții și la aceste situații ce țin de sănătatea publică, astfel încât sistemul sanitar să răspundă nevoilor populației.