Război hibrid sau joc ieftin politicianist?

În spațiul public a apărut informația potrivit căreia deputații UMDR József-György Kulcsár-Terza și Zakarias Zoltán au depus la Parlament 3 proiecte legislative privind autonomia Ținutului Secuiesc și culturală a comunității maghiare din România. Inițiativele deputaților UDMR au fost înregistrate, la Biroul permanent al Camerei Deputaților, în data de 20.12.2023, trecând ușor pe sub radar din cauza așa-numitei dezbateri pe subiectul legii bugetului de stat pe anul 2024. Însă, ele, cele 3 proiecte legislative, urmează să fie dezbătute (aprobate sau respinse!) în Parlament în data de 28.12.2023. Cel mai probabil (sau așa ar fi normal!), ele vor fi respinse. Dar, demersul celor doi deputați UDMR ridică mari semne de întrebare.

Cine sunt inițiatorii?

József-György Kulcsár-Terza este autorul unor declarații „nefericite” care trădează un puternic sentiment anti-românesc. O simplă căutare pe internet după numele acestui deputat arată faptul că și în anul 2018, József-György Kulcsár-Terza a avut o inițiativă similară. Un fel de idei puține, dar fixe. Întrebarea este dacă sunt „fixe” pentru că așa el domnul deputat sau dacă sunt „fixe” pentru că așa i s-a… „fixat”.

Celălalt inițiator, Zakarias Zoltán, s-a remarcat și el prin câteva declarați publice prin care și-a manifestat susținerea, dragostea și atașamentul total față de liderul de la Budapesta, Viktor Orban.

Pisica numită „Ținutul Secuiesc”

Problematica Ținutului Secuiesc pare să fie narativul ideal al UDMR-ului atunci când vrea fie să își renegocieze poziția în structura de putere, fie să obțină mai multe beneficii. În fond, UDMR-ul este de admirat pentru modul în care își atinge obiectivele. Mai ales că UDMR-ul nu este o formațiune politică în sensul legii partidelor politice nr. 14/2003. Este un ONG (similar cu ONG-urile useriste!) care, din motive care îmi scapă, este reprezentat în Parlamentul României, dar și în Parlamentul European. UDMR-ul este un ONG care, pe zi ce trece, capătă din ce în ce mai mulți adepți. Să nu uităm că rezultatele alegerilor din 2019 au scos la iveală paradoxuri greu de justificat. În Botoșani, de exemplu, sunt 18 maghiari, însă, UDMR-ul a obținut 928 de voturi.

De ce este important UDMR-ul în contextul alegerilor europarlamentare? Pentru că, în calitate de partid europarlamentar are dreptul să trimită delegați în secțiile de vot, pe întreg teritoriul României. Și, într-un mod inexplicabil, deși nu există filiale, și, implicit, membri de partid, UDMR-ul reușeste să delege la ficare ciclu electoral, peste 17.000 de persoane, la nivel național. Și, în mod paradoxal, cele mai “bune” rezultate sunt obținute în județele „galbene”.

Un exemplu de bună practică în ceea ce privește campania electorală sau coincidențe atât de stranii încât nu există nicio explicație plauzibilă. Oricum, realitatea celor 34 de ani a demonstrat faptul că UDMR-ul a fost întotdeauna la putere. Formal, ca parte a unei alianțe asumate, sau informal, aflat în opoziție, dar cu beneficii de a-și numi proprii oameni în ministere, agenții etc.

Ce vor inițiatorii?

Aparent, inițiatorii și UDMR-ul vor ca Ținutul Secuiesc să fie o regiune autonomă prin care „să se conducă la o reală reconciliere româno-maghiară”. Păi, dacă admitem această teză a reconcilierii, atunci poate că inițiatorii acestei aberații legislative ar trebui să răspundă la întrebarea simplă „cine a început?”. Nu cumva prin pozițiile exprimate de câțiva parlamentari maghiari venit la diverse școli de vară ale secuimii spiritele s-au încins? Nu cumva respectivii propagandiști maghiari au uitat că se află pe teritoriul unui stat național și suveran și, măcar din bun simț, ar fi trebuit să manifeste o prudență în exprimare? Oare la auzul declarațiilor liderilor maghiari de la Budapesta, premierul Viktor Orban a avut vreo reacție de delimitare față de aceste acțiuni și declarații? Nu. Din contră, le-a amplificat și girat. Și, din păcate, liderii politici români au preferat atitudinea prudentă și calea diplomatică. Adică, mai pe românește, s-au făcut că nu aud. Iar, maghiarii, în lipsa unei reacții ferme, au înțeles că se poate. Și, pe cale de consecință, își fac jocurile. Să fie doar jocurile Ungariei sau și a altor entități statale care ar avea de câștigat?

Transilvania – “cadoul” României

Pentru a înțelege mai bine contextul politic actual, vă propun să facem o incursiune în istorie și să ne amintim de “Hotărârea Arbitrajului de la Viena”, emisă la 30 august 1940, care a avut impact asupra regiunii Transilvaniei în perioada interbelică. Această hotărâre a fost emisă la în urma presiunilor exercitate de Germania nazistă și Italia fascistă asupra României, care se confrunta cu amenințarea unei invazii.

Principalele prevederi ale Hotărârii de la Viena au inclus:

1. Cedarea părții nordului a Transilvaniei: Arbitrajul a decis ca părțile de nord ale Transilvaniei să fie cedate Ungariei. Această zonă includea orașe importante precum Cluj (Kolozsvár), Oradea (Nagyvárad), și altele.
2. Restricții privind minoritățile etnice: Hotărârea a prevăzut garanții pentru minoritățile etnice din noile teritorii transferate, în special pentru minoritatea maghiară. Cu toate acestea, în practică, aceste garanții nu au fost întotdeauna respectate.
3. Protejarea intereselor germane și italiene: Germania și Italia au exercitat o influență semnificativă în procesul arbitrajului, iar decizia a reflectat în mare măsură interesele acestor puteri. A fost o etapă în direcția pregătirii pentru asaltul militar pe care l-a lansat Ungaria împotriva României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Hotărârea Arbitrajului de la Viena a fost un eveniment controversat și a fost percepută ca o mișcare coercitivă împotriva României. Aceasta a condus la pierderea unei părți semnificative a Transilvaniei și la schimbări semnificative ale granițelor înainte de implicarea României în al Doilea Război Mondial de partea Axei.

În 12 septembrie 1944, prin Convenția de Armistițiu de la Moscova, Transilvania a redevenit pământ românesc. În art.19 din convenția anterior menționată „Guvernele Aliate socotesc hotărârea Arbitrajului de la Viena, cu privire la Transilvania, ca nulă și neavenită și sunt de acord ca Transilvania (sau cea mai mare parte a ei) să fie restituită României sub condiția confirmării prin Tratatul de Pace, și Guvernul Sovietic este de acord ca forțele sovietice să ia parte în acest scop, în operațiuni militare, conjugate cu România, contra Germaniei și Ungariei.”

Și, până la urmă, ce este cu obsesia numită Ținutul Secuiesc?

Transilvania a fost și este, “pisica” pe care Rusia, prin intermediari, o “aruncă” peste gard României.

La prima vedere, faptul că 2 parlamentari UDMR au depus în data de 20.12.2023 inițiativa legislativă privind autonomia culturală a comunității maghiare poate fi considerată ca fiind un demers normal, menit să conjuge comunitatea maghiară în contextual alegerilor pentru Parlamentul European din iunie 2024. Dar, dacă privim întreg contextul, vom observa faptul că, tot pe 20.12.2023, MApN a solicitat încuviințarea Parlamentului pentru achiziția a 200 de rachete PAC-2 GEM-T pentru sisteme antiaeriene Patriot, achiziție realizată prin Agenția NATO pentru Sprijin și Achiziții, utilizând inițiativa ESSI (European Sky Shield Initiative). În aceeași dată, respectiv 20.12.2023, premierul Ungariei, Viktor Orban, prelua în cadrul unei conferințe de presă narațiunea Rusiei despre „operațiunea militară” din Ucraina: „Să ne bucurăm câtă vreme nu este război”. Poate că între inițiativele deputaților UMDR József-György Kulcsár-Terza și Zakarias Zoltán nu există o legătură, însă au mai fost situații între care nu era nicio legătură, dar existau conexiuni…

În mod real UDMR-ul prin vocea celor doi deputați nu poate visa că aceste proiecte de lege pot trece, însă, cu toate acestea, le-au depus. Deci, au vrut să aducă pe radarul opiniei publice un subiect sensibil cu potențial major de vulnerabilizare al stabilității și suveranității naționale. De ce? Cu ce scop și în folosul cui? Sau ce ne pregătește ceva Ungaria pentru jumătatea anului 2024 când va prelua președinția rotativă a Consiliului UE și când, cu totul întâmplător, în România vor avea loc 4 tururi de alegeri (de la europarlamentare și până la Prezidențiale)?

Oricum, suntem obligați să analizăm, cu atenție, declarația ministrului ungar de externe, Peter Szijjarto, respectiv „cea mai importantă bază şi resursă a acestei cooperări strategice reprezintă comunitatea maghiară care trăieşte în Transilvania, în Secuime. (…) Este absolut firesc că atunci când vorbim de cooperarea cu România, opiniile şi sugestiile UDMR sunt întotdeauna importante pentru noi (…) Reprezentarea puternică a UDMR la Bucureşti este întotdeauna utilă în dezvoltarea relaţiilor româno-ungare.”

Rămâne de văzut dacă cele 3 inițiative legislative au fost doar o emoție de moment a deputaților József-György Kulcsár-Terza și Zakarias Zoltán sau dacă UDMR-ul negociază ceva cu Guvernul PSD-PNL ori dacă este un joc în care sunt implicate și alte entități statale cu proxy Ungaria…