Ziua de sâmbătă, 5 octombrie, exprimă modul cel mai concret al funcționării Statului Român și al instituțiilor sale. Ieri, pe scenă a fost reprezentația Curții Constituționale a României care a tras un cartuș devastator. Nu doar pentru Diana Șoșoacă, ci pentru democrație și încrederea în Statul Român.

Pe scurt, urmare a unei contestări la CCR (demers perfect legal!) în ceea ce privește candidatura la prezidențiale a unor candidați, judecătorii de la Curtea Constituțională au deliberat și, cu majoritate de voturi (5 „pentru” și 2 „împotrivă” și 2 lipsă), au decis că Diana Șoșoacă NU poate participa la alegerile prezidențiale. Decizia CCR este finală și, prin urmare, Diana Șoșoacă nu mai poate candida la prezidențiale. Interesant este argumentul invocat de CCR, respectiv „atașamentul față de Constituție”.

Și, de fapt, de aici începe nebunia. Dacă admitem teza potrivit căreia Diana Șoșoacă nu are „un atașament corespunzător față de Constituție” atunci înseamnă că ar trebui să existe suficiente probe care să conducă la existența unui dosar penal legat de trădare sau infracțiuni similare. Dar, și aici este un mare semn de întrebare, semnatara contestației este chiar fosta „colegă” de partid a Dianei Șoșoacă, Amalia Bellantoni. Dacă Amalia Bellantoni deține probe indubitabile legate de „lipsa de atașament față de Constituție”, atunci trebuiau sesizate instituții precum Parchetul, serviciile secrete etc. Deci, nu prea stă în picioare.

Mai mult, dacă Diana Șoșoacă face jocul altor puteri străine în detrimentul României, atunci cum se explică faptul că este (încă!) membru în Parlamentul European. Oare nimeni de la Bruxelles nu s-a prins de acest lucru?

La fel de suspect este și modul în care CCR-ul înțelege să se pronunțe și să invalideze o candidatură pornind de la declarații politice. În acest caz, dacă ne uităm la alegerile locale și cele europarlamentare, atunci toți candidații ar fi trebuit invalidați și excluși din cursa electorală pentru că promisiunile lor nu aveau nimic în comun cu subiectul alegerilor la care participau. Și, atunci, nu s-a întâmplat. Însă, acum, s-a întâmplat.

Deci, este altă „construcție” în spatele „eliminării” Dianei Șoșoacă din cursă. Cel mai probabil, Diana Șoșoacă nu avea șanse că câștige competiția pentru funcția de Președinte. Poate avea șanse să intre în turul 2, dar de câștigat puțin probabil. Însă, prezența Dianei Șoșoacă însemna o fragmentare masivă a votului între PSD, PNL, AUR și independentul Mircea Geoană. Deci, candidatul din turul 2 nu putea fi, cu exactitate, anticipat. Diana Șoșoacă, cel puțin din punct de vedere discurs, diminua scorul electoral al lui George Simion, ambii țintind segmentul suveranist-naționalist, cu mențiunea că Diana Șoșoacă este mult mai incisivă și one man show.

După aflarea deciziei CCR, Diana Șoșoacă a lansat un atac dur împotriva lui George SImion. Prin urmare, segmentul de suveraniști-naționaliști este direcționat către altceva. Poate PSD, poate PNL, exclus independentul Mircea Geoană căruia și lui i-a trecut un cartuș pe la ureche (contestarea candidaturii sale la CCR). Pe de altă parte, și în privința candidatului Mircea Geoană au apărut, în spațiul public, acuzații legate de relații mai mult sau mai puțin transparente pe relația cu oameni controversați . Și, CCR-ul nu a analizat aceste aspecte.

Oricum, prin această decizie a CCR în privința Dianei Șoșoacă, păpușarii din politica românească au reușit să crească scorul electoral al partidului SOS în alegerile parlamentare. Cel mai probabil, SOS va înregistra un scor electoral mult peste așteptări la alegerile parlamentare, diminuând scorul AUR. Și în acest mod, cel mai probabil cariera politică a lui George Simion se va sfârși, gurile rele spunând că în lipsa unui scor bun, va fi ‘debarcat” de la președinția partidului. Și, în această situație (a unui scor electoral la parlamentare de 15% să spunem!) cine este principalul beneficiar?

Evident, stă în picioare și situația în care Diana Șoșoacă se afla pe un trend ascendent, având un procent semnificativ, prin care să pună în pericol prezența unor politicieni importanți în turul 2.

Oricare ar fi motivul real, decizia CCR ridică întrebări ce trebuie lămurite:

1. CCR-ul are atributul de a analiza discursul politic și de a se exprima juridic?
2. Democrația din România mai funcționează? Adică, cum rămâne cu sintagma „orice cetățean poate alege și fi ales”?
3. Decizia CCR deschide o Cutie a Pandorei și pentru alte situații, precum: televiziuni, presă, cetățeni?
4. Între principalul beneficiar în urma deciziei CCR și Partidul SOS a existat vreo înțelegere pentru acest joc sau a fost doar o exploatare a unui context?

Poate că articolul intitulat „Se pregătesc noi candidaturi cu semnături false” a fost doar un trailer….