Alegerile pentru Primăria Generală sau „bătălia pe București sau politică pe băț cu Pic și Poc” generează foarte multă emoție. Atacuri, glume (mai mult sau mai puțin reușite!), dezvăluiri și discuții ce induc ideea unei negocieri lipsite de transparență. Nu se știe cine cu cine negociază. Însă, în mod cert, negocierile există.

Din păcate, nu există un plan pentru București. Sau măcar o idee cu care candidații să convingă cetățenii. Chiar și o autostradă suspendată care să treacă prin mijlocul unor zgârâie-nori. Nu contează cât de ridicole ar fi aceste idei, dar ar exista ceva tangibil și măsurabil. Nimic. Doar joc de umbre și lumini.

Și, în tot acest vacarm mediatic, Alianța PSD-PNL (încet, dar sigur!) își împinge propriul candidat pe scări. Cu câteva zile înainte de depunerea candidaturilor, Cătălin Cârstoiu pare determinat să candideze, însă, la fel ca în cazul Firea, urmează o ședință de coaliție. Dar, nici vorbă de retragere. Totul merge înainte, dar Marcel Ciolacu îl somează să își clarifice elementele de vulnerabilitate, în timp ce Nicolae Ciucă spune că, în orice situație, există și planul B și C etc. În mod cu totul surprinzător, Robert Negoiță aruncă pe piață că el este dispus că candideze la PMB, evident, dacă partidul îi cere și Cârstoiu se retrage. Un fel de nimeni-nimic, în condițiile în care, potrivit coaliției, planul merge înainte. La rândul meu, mă întreb: Care plan? Să fie oare declarația medicului Cătălin Cârstoiu („azi – 19 aprilie – se împlinește fix o lună de când am intrat în cursă”) semnalul că „planul” a fost fix pentru o lună. Lună ce a trecut și este timpul să fie scos din scenă?

Totodată, să îți retragi propriul candidat sau să îl determini să se retragă, pare o acțiune sinucigașă, în condițiile în care mai sunt 6 zile până la depunerea candidaturilor. Candidaturi care presupun strângerea de semnături. Și, aici, ar fi de cunoscut (evident, că nu se va putea!) dacă listele de semnături au fost cu numele medicului Cârstoiu sau, din lipsa tonerului la imprimantă, a fost necompletat.

Scenarii

Medicul Cârstoiu se retrage sau este retras – prin urmare trebuie nominalizat un alt candidat. Fie PSD-ul vine cu o variantă (Robert Negoiță, susținerea lui Piedone, Băluță de la sectorul 4 – iese din discuție pentru că a furat „startul” și și-ș depus deja candidatura, Gabriela Firea – exclus pentru că ar însemna vulnerabilități majore de imagine), fie PNL propune o altă persoană (Sebastian Burduja). În orice caz, PSD-ul va fi obligat să ofere compensații PNL-ului sau PNL-ul PSD-ului. PNL-ul nu are motive să propună un candidat pentru că îi este mult mai simplu să se mulțumească, aparent, cu eventualele „compensații”. Adică, admițând ideea că PSD și PNL își doresc majoritate în CGMB, atunci înseamnă 28 de mandate din 55. Altfel spus, câte 14 pentru fiecare. Și, dacă PNL trebuie să primească „compensații”, atunci s-ar putea ca raportul de forțe să fie PSD – 9, PNL – 19. Ori, în acest caz, ce geranții ar mai avea PSD-ul că vor forma majoritatea în CGMB? Niciuna!

În situația candidaturii lui Robert Negoiță, PSD-ul „eliberează” Primăria Sector 3 și „se eliberează” și de Robert Negoiță. Situația în care ar merita să piardă câteva mandate de consilieri generali.

Rămâne însă întrebarea „de ce au mai defilat cu medicul Cârstoiu prin târg? Voiau să îl vândă sau să îl facă de rușine?”

Medicul Cârstoiu nu se retrage și nu este retras – atunci totul a fost un joc mediatic menit să genereze o creștere a notorietății. Însă, la nivelul cetățenilor, meciul de ping-pong dintre Piedone și Cârstoiu nu a demonstrat nimic altceva decât faptul că nici PSD-PNL și nici PUSL nu sunt interesați de ceea ce își doresc cetățenii. Nici vorbă. Sunt interesați doar de a aduce un personaj politic care să mimeze administrarea Capitalei, decizia fiind în alte zone. Faptul că Piedone are experiență în administrația locală este una, însă care sunt rezultatele? Oare cetățenii se simt reprezentați de un asemenea personaj cu un nivel educațional contestabil care, cu nonșalanță, spune că lasă moștenire Primăria Sectorului 5 băiatului său? Adică, de un personaj pentru care administrația locală este un fel de ogradă proprie.

Alianța PSD-PNL se rupe – este un scenariu, însă este puțin probabil. Ar însemna ca la consiliul general mesajul să fie „votează alianța PSD-PNL”, la primar general „Votează PSD” și „Votează PNL”, iar la europarlamentare „votează alianța PSD-PNL”. Adică, un haos și mai mare decât ce avem acum. Deci, puțin probabil, mai ales că alianța „trebuie” să meargă înainte ca să se limiteze… extremismul.

Nicușor Dan susținut de toată lumea – aparentele gafe ale PSD și PNL, prezența „dictatorului” semidoct și cu accente de grobianism Piedone, lipsa unui candidat valid din partea AUR conduc către scenariul în care Nicușor Dan poate rămâne cu fotoliul de primar general, însă cu un consiliu general majoritar PSD-PNL. Ori, în această situație, PSD și PNL își văd nestingheriți de treabă, decontul fiind la Nicușor Dan. Cam ce s-a întâmplat și în mandatul actual, când PSD doar a mimat lupta cu Nicușor Dan. O luptă declarativă, fără chestiuni punctuale sau victorii de etapă, în timp ce PNL-ul a ținut-o pe condiții, decaloguri și… declarații.

Și, ce faceți cu Capitala?

Din păcate, partidele politice demonstrează că toate regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Propun candidați care, la nivel declarativ, răspunde nevoilor cetățenilor, dar, în mod surprinzător, niciunul nu vine cu un plan pentru București. Toți vorbesc despre ce nu făcut predecesorul și „garantează” că dacă vin ei vor rezolva lucrurile. Adică, vor face ce n-a făcut predecesorul? Păi, în această situație de ce să mai schimbăm pe unul cu altul. Poate nu a avut timp să își pună în aplicare promisiunile, poate că a plouat sau a nins. Ori, poate că situația internațională nu a permis. Povești! Niciun candidat sau partid politic nu a venit cu un proiect concret. Simplu, fără a avea 500 de obiective. Măcar 2-3 chestiuni punctuale care să fie rezolvate. Chiar și gogomănii. Măcar să vină un candidat care să spună că transportul public se va realiza cu drone.

Ce încredere ar trebui să aibă cetățenii într-un candidat independent, dar susținut de câteva partide politice, ce nu poate verbaliza propria viziune asupra Capitalei? Niciuna! Ori, în lipsa unor proiecte concrete, partidele politice rămân în zona de notorietate și imagine publică sperând ca cei 60% dintre bucureștenii care nu votează să nu o facă nici de această dată. Și, prin urmare, să câștige alegerile. Însă, „câștigarea” alegerilor chiar și cu 51% dintre votanți nu înseamnă că ai legitimitate. Înseamnă că tu ai obținut 51% din cei care au participat la vot.

Sfat (nesolicitat!) pentru noi, restul cetățenilor

Dacă atunci când mergi la cumpărături îl întrebi pe vânzător dacă produsele sunt proaspete, poate că și în cazul candidaților pentru Primăria Capitalei, partidele politice ar trebui să-i întrebe (pe bune!) cetățenii cu privire la persoana care este în stare să gestioneze bugetul, dar și viitorul lor. De ce să fie întrebați cetățenii? Pentru că ei, prin votul lor, mandatează o persoană având încrederea sau, cel puțin speranța, că va lua cele mai bune decizii la nivelul administrației locale. Cele mai bune decizii pentru binele și interesul public. Cetățenii nu sunt numai beneficiari reali ai deciziilor politice, ci și cei care plătesc taxe și impozite astfel încât persoana mandatată (primarul) să aibă ce cheltui. Cetățenii sunt și cei care, la finalul celor 4 ani de mandat, plătesc uriașa factură a incompetenței și imposturii primarilor garantați de X sau de Y.

Atunci când punem pe primul plan interesele de grup și nu interesele votanților, s-ar putea spune că mai degrabă vorbim despre un grup infracțional organizat și nu despre oameni cinstiți care vor să se implice, pe bune, în comunitate.

Până la lămurirea candidatului „deocamdată” ar trebui să luăm act că taxele şi impozitele pe proprietăţi (imobile şi terenuri), colectate şi utilizate de autorităţile locale, vor creşte în 2025, după intrarea în vigoare a prevederilor stabilite prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 16/2022. Și, într-un mod cu totul specific politicii dâmbovițene, cetățenii nici măcar nu au fost întrebați… Părerea noastră nu contează, contează doar votul. Și, votul contează doar dacă este cu cine trebuie…