Cu toate că dreptul la proprietate (casele românilor, de exemplu!) este garantat prin constituție, aleșii României aleg trendul european (modelul impus de Comisia Europeaană) în detrimentul bunăstării românilor, aleg să ne întoarcem în timp și să redevenim chiriași. Atunci când nu ai garantat dreptul de proprietate, înseamnă că renunți la suveranitate. Cu alte cuvinte, îngrădirea și/sau restricționarea dreptului de a uza, în conformitate cu legislația în vigoare, de propriul bun (teren, apartament, casă etc.) înseamnă renunțarea șa suveranitate. Am făcut acest preambul pentru a înțelege contextul acestui text.
În prezent, pe ordinea de zi a Camerei Deputaților se află PLx 418/2023, intitulată ”Lege privind Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor”. Ea reprezintă unul din așa-numitele jaloane impuse prin PNRR. Exact! Acel PNRR prin care România s-a obligat, într-un mod profund lipsit de transparență, să pună în aplicare ideile și viziunea reprezentanților USR, aflați la acel moment la putere. Practic, USR-ul a decis, în numele românilor, un set de jaloane ce trebuie aplicate. A existat vreo consultare publică? Nu. În fond, ei reprezentau leadership-ul României. Dar, despre subiectul leadership-ului, al falșilor lideri autoproclamați și al falșilor profeți într-o altă postare.
Revenind la subiectul PLx 418/2023. Din cele 460 de pagini ale documentului, pagina 2, art. 4, alin 3 este cel care frapează, respectiv:
”(3) Statul, prin intermediul autorităților administrației publice centrale și/sau locale și a instituțiilor publice, are dreptul și obligația de a asigura, prin activitatea de amenajare a teritoriului și prin activitatea de urbanism, condițiile de dezvoltare durabilă și echilibrată și respectarea interesului public. În acest sens, administrația publică centrală și/sau locală are dreptul de a impune restricții modului de folosire a proprietății private în favoarea interesului public, în conformitate cu Constituția României, cu prezentul cod și cu alte legi aplicabile.”
Ce înseamnă acest lucru?
Dreptul de proprietate și manifestarea sa devine o chestiune foarte volatilă. Adică, chiar dacă ești, să spunem proprietarul unui teren, prin această inițiativă legislativă, Statul îți poate condiționa dreptul de a-l utiliza după bunul plac. Cu alte cuvinte, ești proprietarul terenului sau al casei, dar Statul te condiționează. Deci, ești proprietar, dar nu prea ești. Adio proprietate în adevăratul sens al cuvântului. Adio dreptul de a decide, cu respectarea legislației, asupra modului în care dorești să îți utilizezi proprietatea.
Chiar dacă este unul din multe jaloane servite prin PNRR, această modificare legislativă schimbă regimul proprietății. Mai mult, în fapt reprezintă (încă!) un mod pervers prin care România renunță la suveranitate. În fapt, România este obligată să renunțe la suveranitate pentru că diverși auto-intitulați lideri politici au decis, într-o manieră lipsită de transparență, să negocieze și să tranzacționeze drepturile și libertățile românilor. Fără consultare publică. În fond, ei sunt liderii care dețin adevărul absolut și care arată direcția în care trebuie să meargă România. Un fel de pseudo-elite care au dreptul de a decide pentru restul populației. Ei care au decis ca suveranitatea României și demnitatea românilor să fie tranzacționate și tranzacționabile. Inclusiv, dreptul de proprietate. Până la urmă sclavilor nu le trebuie proprietate, ci doar lideri care să le indice direcția.
Trist