Anul 2024 începe în forță. Pe de o parte cetățenii au de înfruntat creșterea prețurilor și, cel mai probabil, anumite taxe și impozite vor fi mărite, iar pe de altă parte PSD și PNL își fac calcule politice pentru a obține maximul de voturi pentru toate tururile de alegeri.

De ce vor crește taxele și impozitele? Din simplul motiv că bugetul pe 2024 nu este suficient pentru a „rezolva” nici promisiunile cu iz electoral, dar, cel mai important, nici cheltuielile bugetare. Deci, într-un fel sau altul, la bugetul de stat trebuie să vină încasări suplimentare. Ori, este de domeniul evidenței faptul că economia românească nu este pe un trend ascendent și nici firmele autohtone nu o duc prea bine astfel încât, în mod natural, să existe încasări suplimentare. Am specificat „autohtone” pentru că, în cazul firmelor cu capital străin (așa-numitele multinaționale) lucrurile stau puțin diferit. Ele, din motive diverse, par a nu se supuse acelorași reguli. Și, mai interesant este faptul că Guvernul nu este preocupat de această dublă măsură. Probabil că există anumite rațiuni care, pentru moment, îmi scapă… Sau, poate, este imposibilitatea Guvernului de a face lucruri, ori o complicitate pentru atingerea unor interese strategice…

Despre calculele politice ale PSD și PNL lucrurile sunt mai nuanțate. În mod cert, orice sondaje s-ar face, realitatea este că ambele partide (PSD și PNL) nu o duc prea bine. Cu certitudine au procente bune (comparativ cu ceilalți competitori!) însă nemulțumirea cetățenilor crește. Și, într-un context economic și social volatil este puțin probabil ca procentele PSD și PNL să crească. Mai mult, pe fondul nemulțumirii cetățenilor este de presupus că procentele AUR vor crește. La rândul lor, USR-ul este în scădere accelerată oricâte alianțe de dreapta ar face. Restul competitorilor politici (Șoșoacă, UDMR și partidele mici) joacă în marja de 5%.

Și, în acest caz, pe acest fond de volatilitate, PSD și PNL trebuie să identifice glonțul câștigător. Acel artificiu politic prin care, împreună, să obțină mult peste 50% astfel încât la finalul anului 2024 unii să dea Președintele României, alții să fie „vocea României” la Bruxelles, în timp ce restul să obțină suficiente mandate în Parlament astfel încât să „coabitarea” PSD-PNL să meargă „strună” pentru a salva România.

Însă, poveștile lansate în spațiul public conform cărora românii ar fi extenuați de tururile electorale, ori că sumele de bani aferente alegerilor nu se justifică sunt simple fumigene. Realitatea este că PSD și PNL conștienți de faptul că sondajele le indică un trend descendent (nu știm viteza trendului!) încearcă diverse artificii. Faptul că se „testează” piața pentru a culege reacțiile ne face să prezumăm că „viteza trendului descendent” este accelerată. Altfel, nu ar avea sens mișcarea lor.

Pe de altă parte, AUR-ul pare să fie principalul beneficiar al bâlbelor PSD-PNL, context în care Șoșoacă încearcă, din răsputeri, să îl atace la baionetă pe George Simion, sperând că va „culege” ceva din procentele electorale. Poate că, pentru unii, stilul smuls sau de „războinică Xena” al senatoarei Șoșoacă prinde. Însă, stilul „războinic și gregar” conduc către circ și atât. Mai mult, partidul doamnei senator nu se comportă ca un partid autentic (în sensul în care să apară organizații teritoriale, lideri locali etc.!), ci mai degrabă drept o entitate politică de lider. Prin urmare, o candidatură pe SOS România nu garantează obținerea pragului electoral. Ori, în acest caz, este de presupus fie că senatoarea Șoșoacă nu înțelege mecanismele alegerilor (puțin probabil!), fie există garanția depășirii pragului de 5%. Însă, în lipsa unei organizări la nivel național, este puțin probabil a se întâmpla. Prin urmare, posibil să fie un ajutor divin. Mai ales că premierul României a devenit un frecvent enoriaș al mănăstirii Vatopedi. Faptul că premierul României „semnalizează” puternic către religie este minunat. Însă, prin România nu l-am prea văzut să fie atât de atașat de valorile religioase. Adică, premierul României nu se poate reculege sau ruga decât pe muntele Athos? În România bisericile nu sunt frecventabile? Cu siguranță că nu este vorba de „calitatea” spirituală, ci despre un joc de imagine politicianist prin care să inducă ideea că el, premierul dat de Buzău, este alesul tuturor forțelor internaționale…

În tot acest timp în care partidele politice vor face și desface astfel încât să se păstreze la butoanele puterii, direct sau cu sprijinul unor proxy prin care să vulnerabilizeze contracandidații, românii – cei care votează și cărora politicul le promite „lapte și miere” – vor avea alte provocări. Nu la fel de interesante precum comasarea alegerilor. Dar, tot provocări. Adică, se vor confrunta cu creșterea prețurilor, a taxelor și impozitelor, cu scăderea puterii de cumpărare. Și, dacă la nivelul declarațiilor publice, PSD și PNL bat toba că prețurile nu au crescut, atunci cum se explică, spre exemplu, următoarea situație (ipotetică și nu prea!): o cutie de lapte de 1 litru costa X lei; între timp, cutia de lapte de 1 litru s-a transformat într-una de 0,75 l, dar prețul este tot de X lei. Adică, prețul a rămas același, doar cantitatea s-a diminuat. Păi, nu este vorba de scumpire???

Și, din această categorie a narativelor înșelătoare, potrivit INS, salariul mediu net, în anul 1989, era de 3.063 de lei. Adică, echivalentul a 1.935 de lei în prezent. Asta înseamnă că salariul mediu din octombrie 2023, de 4.692 de lei, este de 2,4 ori mai mare decât cel din 1989. Însă, oare, puterea de cumpărare este aceeași? La fel de real sunt și nevoile cetățenilor. Adică, în 1989, românii nu cunoșteau conceptul de credit pe 30 de ani pentru achiziționarea unei case și nici pe cel de EURIBOR. Știau de CAR pe care, fără foarte multe dificultăți, reușeau să îl achite în condițiile în care concediul la mare și la munte era garantat. De asemenea, în anul 1989 nu existau cheltuielile legate de servicii conexe (abonamente televiziune prin cablu, telefon ie mobilă, comisioane la plăți cu cardul etc.). Însă, cu toate acestea, guvernul PSD-PNL lansează aceste fumigene pentru a „convinge” că cetățenii trăiesc mai bine.

Dar, atât timp cât societatea este una bazată exclusiv pe consum, iar plățile se fac cu funny-money (diverse instrumente de creditare!), cetățenii nu o duc mai bine. Faptul că prețul energiei este subvenționat (la un preț maxim!) nu înseamnă că cetățenii au mai mulți bani. Înseamnă că Statul încasează mai puțin la buget și, prin urmare, este obligat să găsească alternative de redresare. Adică, taxe și impozite crescute. Cine le plătește? Cetățeanul care în timp ce își numără banii astfel încât să mai reziste o lună, privește, în zare, cum politicienii își numără voturile pentru a rămâne la butoanele puterii.

Să nu uităm că adevăratul tsunami pentru cetățeni va veni în ianuarie 2025 când, pe lângă taxe și impozite mărite, decontăm factura campaniilor electorale, a finanțării partidelor din bani publici și a deciziilor politice ale celor ce vor să rămână (încă!) la butoane…

Domnilor Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, dacă tot vă doriți să empatizați cu nevoile reale ale românilor, de ce nu renunțați, pentru binele României și a cetățenilor la finanțarea nejustificată a partidelor parlamentare din bani publici, măcar pentru anul 2024? Astfel încât, cetățenii să aleagă partidul care oferă un proiect real pentru țară, și nicidecum partidul care cumpără, cu banii românilor, cea mai multă publicitate electorală.