Campania electorală pentru prezidențiale a început. Candidații „relevanți” au început să se dea pe rețelele de socializare. Unii dintre ei, cu bugete generoase, au apărut și pe la televiziuni. Așa, poporul a aflat că Ludovic Orban și Sebastian Burduja împărtășesc pasiunea celebrului liberal Nicolae Robu (fostul primar al Timișoarei). Pe de altă parte, poporul a mai aflat că doamna Elena Lasconi s-a prins în horă. La câmpulung. Evident, televiziunile agere au surprins-o dansând. Și au mai suprins că avea și lavaliera… semn că „suprinderea” sau „ineditul” ipostazei era usor…”fabricat”. Nu mult. Ci, cât să fie „autentic” și să se mai audă câteva chiuituri. Să dea bine la votanți… că este „de-a noastră”…
Alți candidați și-au pus în valoare calitățile. De la constructori de case la prețuri promoționale și până la „oameni din popor” sau atașați de fenomenul sportiv la care adaugă expertiza “americănească” de comunicare și relaționare presărată cu texte filosofice. Aceștia sunt așa-numiții candidați „relevanți”. Cei care au șanse reale de a intra în turul 2. Sau, cei care se „bat” pentru prima funcție în Statul Român.
Poporul a mai aflat că așa-numiții candidați „relevanți” au talent. Fiecare după cât talent i-a dat bunul Dumnezeu sau după experiența de dinainte de a fi politician. În fine, unul mai talentat decât altul. Spui că este emisiunea „Românii au talent, dar duc lipsă de politicieni”.
Despre ceilalți candidați, posturile de televiziune relevante nu scot niciun cuvânt. De parcă nici nu există. Dar, ceilalți politicieni „irelevanți” s-au înscris în competiția (și, nu lupta!) electorală. Deci, niște cetățeni (cei care au semnat listele de susținere!) sunt interesați fie de persoana în cauză, fie de proiectul pe care îl promovează. Însă, pentru televiziune „relevante” „irelevanții” nu există.
Revenind la „candidații relevanți” care au talente ce se rostogolesc pe presă. Am înțeles „relevanții” sunt talentați. Probabil că, dacă ar concura la vreo emisiune de talente, ar avea șanse să se califice în turul 2. Dar, astăzi este vorba despre politică și despre România. Adică, cetățeanul este pus în fața unei alegeri: Cine să conducă România pentru următorii 5 ani? Și, din alegerea sa decurc multe aspecte. De la pensiile lor și până la IRCC, de la dobânda la creditul de nevoi personale și până la modul în care România își promovează interesele legitime la nivelul Uniunii Europene, de la sistemul educațional și până la asigurarea securității naționale în actual context internațional. Aspecte sensibile, delicate și foarte importante. Despre proiectul de țară niciun „talentat” nu scoate un cuvânt. „Talentații” au aruncat pe piață planuri politice. Maculatură pentru a marca momentul. Chestii de imagine și atât.
Dacă tot este campanie electorală, atunci de ce „talentații și relevanții” nu ar merge în dezbateri publice cu „anonimii și irelevanții”. Să discute despre unde va fi România peste 5 ani, despre obiectivele mandatelor lor în cazul în care vor ajunge președinte, despre strategii și viziunea lor. Pe ici pe colo, „irelevanții” mai sunt invitați la televiziuni de nișă. Surprinzător chiar discută lucruri importante pentru România. Discută despre proiectul lor de a duce România într-o direcție sau alta, pun accent pe vectorul religie sau securitate națională, abordează relația cu UE și NATO din perspectiva interesului național.
Dacă doar „relevanții” sunt mediatizați, atunci înseamnă că „irelevanții” nu au ce căuta în acest film. Și, dacă este așa, atunci de ce BEC-ul a admis candidatura lor? Candidatura a fost admisă pentru că s-au respectat prevederile legislative în vigoare. Dar, aceleași prevederi vorbesc și despre dreptul fiecărui candidat de a i se asigura spațiu de emisie și participare la emisiuni politice. Dar, realitatea demonstrează că acest drept este „dreptul relevanților”, nu și al „irelevanților”.
În final, „boborul” este supra expus doar la știri irelevante ale unor candidați considerați a fi relevanți și atât. Poate că în alegerea președintelui României ar trebui să conteze nu „talentul” candidaților care „luptă pentru România”, ci planul candidaților care „concurează pentru funcția de Președinte”…
Până atunci, candidații la președinție au talent pe care îl expun cu multă mândrie (cel puțin unii dintre ei!), însă România duce lipsă de politicieni… Cel puțin la alegerile prezidențiale!
Rămâne dilema:
1.⁠ ⁠între scălămbăiala cu talent și planul pentru România următorilor 5 ani, ce alegem?
2.⁠ ⁠alegerile prezidențiale sunt despre luptă sau competiție?
3.⁠ ⁠cine decide „relevanții” și „irelevanții”?