Mai sunt câteva zile și campania electorală se încheie, cetățenii vor merge la vot (câți dintre ei?) și, după o noapte lungă de dezbateri și analize la tv, vom afla câștigătorii. Partide politice, candidați independenți, președinți de CJ-uri, primari, consilieri locali, județeni și generali. Despre cei care nu vor reuși să treacă pragul electoral probabil că „uitat le va fi numele”, iar despre cetățeni, adevărații perdanți ai alegerilor din 9 iunie, niciun cuvânt până la parlamentare sau prezidențiale. 

Aceste alegeri (locale și europarlamentare) au fost atipice și anormale. Atipice – pentru că s-au organizat în același timp. Anormale – pentru că, în spațiul public, nu a existat nicio dezbatere reală despre planul candidaților pentru Parlamentul European și nici măcar pentru București. Spațiul public a fost acaparat de o așa-zisă luptă a sondajelor în ceea ce privește Primăria Generală. Niciun cuvânt despre ce se întâmplă la Cluj sau la Constanța, ori la Brașov sau Suceava. Ce se întâmplă după momentul 9 iunie? Adică, ce schimbare în bine va genera victoria candidatului X sau Y. Care este planul lui pentru următorii 4 ani? Aduce OZN-urile în județ? Asfaltează copacii? Tunde copacii? Nimic. Doar un joc manipulativ în care întreaga țară pare că s-a oprit între statul paralel reprezentat de Florian Coldea și lupta pe procentele din sondaje. Între cele două a apărut și lebăda neagră potrivit căreia Nicușor Dan a fost colaborator sau informator al fostei Securități. Ori, în contextul statului paralel condus de Florian Coldea, fix ce trebuia pentru campania de manipulare. 

Revenind, electoratul a fost supra-expus la știri legate de alegerile locale. De fapt, accentul a fost pus pe București. Din 4 candidați au rămas doar 2 în așa-zisa finală. Cei doi nu discută sau dezbat proiecte pentru Capitală. Sunt într-o stare profundă de incomunicare. Fiecare își spune punctajul de la partid și cam atât. Niciun cuvânt despre soluțiile lor. Ceilalți actori politici care candidează pentru Primăria Generală s-au repliat și acționează ca o portavoce a celor doi. Nimeni nu are niciun plan sau proiect. Vorbesc despre ceea ce nu a realizat contracandidatul. Însă, este o mare gogomănie. În 2024, campania electorală nu ar trebui să fie despre ce nu a făcut celălalt. Ci despre ce vrea candidatul X să facă. Chiar dacă este o pormisiune mincinoasă, măcar să o verbalizeze. Să dea impresia că are un proiect pentru București.

Obiectivele României în Parlamentul European: nimeni-nimic!

Despre europarlamentare niciun cuvânt. Cu excepția AUR-ului. În stilul caracteristic, AUR-ul apelează la o serie de elemente imagologice pentru a genera emoție. Însă, planul AUR-ului pentru Parlamentul European nu înseamnă nimic altceva decât rostogolirea unor frustrări ale cetățenilor. Cu scopul de a genera o mișcare masivă de a ieși la vot. Însă, chiar dacă acest lucru s-ar produce, care este planul propus de AUR? Adică, să admitem ipoteza potrivit căreia AUR-ul (prin mesajele rostogolite și tot arsenalul folosit) ar reuși să capaciteze cei 60% dintre românii care nu votează. Și, mergând mai departe, s-ar produce un adevărat cataclism politic și din cele 33 de mandate de europarlamentari, AUR-ul ar obține 32. Ce vor face în Parlamentul European? Cum vor promova interesele României? Care sunt interesele României ce trebuie a fi promovate? Care sunt liniile roșii peste care nu vor trece? Nimic. Liniște totală!

De cealaltă parte, alianța PSD-PNL este inexistentă în ceea ce privește planul lor pentru România în Parlamentul European. Sau, în cel mai fericit caz, dacă ar exista așa ceva, atunci mesajul legat de europarlamentare este foarte diluat. Pare că singurul lucru ce contează este reușita la locale. Dar, din nefericire pentru români, pe 9 iunie trebuie să își exprime votul și pentru desemnarea reprezentanților României în Parlamentul European. 

Cei 33 de magnifici ce vor deveni MEPi sau membrii ai Parlamentului European, înainte de a fi PSD, PNL, AUR, șoșoci, Forța Dreptei, UDMR sau independenți, sunt români. Iar, ceilalți români ar trebui să fie informați cu privire la ce„luptă” vor duce la Bruxelles. Adică, vor crește importanța României în Europa? Vor aduce plus valoare în ceea ce privește brandul de țară? Am înțeles de la toți candidații că se vor lupta. Însă, politica, cel puțin politica modernă, nu este despre lupte. Este, mai degrabă, despre negociere. Despre modul în care reușești, cu inteligență și cu un plan de măsuri, să îți atingi obiectivele. Și, revine întrebarea: Care sunt obiectivele României în Parlamentul European pentru perioada 2024-2028? Nimieni nu a vorbit despre acest lucru.

Circ, găini și urlete

În schimb, pe rețelele sociale vedem cum circul a luat locul campaniei electorale. Vedem cum demnitari ai Statului Român se manifestă într-un mod ce erodează autoritatea instituțiilor. Ce s-ar întâmpla, oare, dacă fiecare cetățean ar refuza să fie legitimat de poliție? Din tot acest circ grotesc (presărat cu găini negre și buruieni) se poate înțelege că demnitarii sunt mai presus de lege. Adică, își pot permite orice aroganță din spatele unui smartphone ce emite pe rețelele sociale fără a suporta rigorile legii. 

În afară de descinderi organizate însoțite de mahalagisme și transmisii live pe rețelele de socializare, reprezentanta anti-sistem nu scoate un cuvânt despre planurile pentru România. Înșiră o avalanșă de articole din diverse legi, sperând că va câștiga dialogul cu orice. Greșit. Este doar un circ grotesc bazat pe discursul urii ce va genera o și mai mare polarizare a societății.

Și, totuși, care este oferta electorală?

Din păcate, nu există o ofertă electorală reală. Există doar mișcări ce își propun să activeze și să mobilizez o parte a electoratului ce rezonează cu mesajul liderului politic. Partidele mari nu au interesul de a susține participarea la vot (posibil să își piardă procentele!), partidele mici speră să mobilizele 5%. Însă, nu pentru a demonstra că există o alternativă la elitele care conduc. Nicidecum. Scopul lor este să își păstreze statutul de demnitar. Atât. Singurii pierzători ai acestei campanii electorale sunt cetățenii ce se vor îndepărta și mai mult de participarea politică exprimată prin vot. 

Poate la alegerile parlamentare și prezidențiale candidații vor prezenta un proiect pentru România. Dacă nu, atunci, cu certitudine, în 2028, o vor face.

În timp ce România se zbate între procentele lui Nicușor Dan și ale Gabrielei Firea, statul paralel al lui Coldea, calitatea de informator al lui Nicușor Dan, circul grotesc al senatoarei și descinderile lui Peppa Pig , Viktor Orban vine în România și vorbește comunităților maghiare. Adică, face marketing politic pe bune  și ajută la marketingul de țară al Ungariei…